Tags

,

Ne aflăm la început de an, un moment pe care mulți dintre noi îl privim ca pe un bun prilej de a ne regăsi speranța, resursele interioare, de a vedea viitorul cu optimism, energie și gânduri pozitive. Elemente principale care însoțesc, de regulă, mesajele prof. univ. dr. Doru Buzducea. Pentru că interviul anterior acordat de către decanul Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București a avut un impact puternic în mediul online, primind numeroase like-uri și distribuiri din partea voastră, am decis să repetăm experiența. Și aceasta pentru că repetițiile sunt bine-venite, mai ales atunci când sunt centrate pe bine, pe afirmativ!

db-1

Parcurgând discursurile dvs. publicate pe blogul personal, am observat importanța pe care o acordați optimismului, atitudinii pozitive, în special atunci când vă adresați tinerilor, studenților, care au, desigur, nevoie de sfaturi, fiind la început de drum. Având în vedere această – bănuiesc – apetență pentru retorică, ați fost vreodată tentat sau vi s-a propus să intrați în politică?

Mai întâi de toate, vă mulțumesc pentru aprecieri, pentru deschidere, pentru această revenire ce-mi oferă, iată, o nouă oportunitate de a ajunge la inima cititorilor dumneavoastră, nu puțini la număr. Și dacă îmi este permis un compliment, vă mărturisesc că-mi plac întrebările pe care cu atâta măiestrie le formulați, mă onorează, mă inspiră și totodată mă provoacă la noi destăinuiri.

Ca să vă răspund direct: îmi place și iubesc retorica, o pot practica cu ușurință, dar nu m-a tentat niciodată și nici nu am de gând să intru în politică. Îmi place însă să practic „politica” inimii mele! Ceea ce și fac dintotdeauna. Nimic altceva. Doar ceea ce cred și ceea ce simt! Iar dacă ar fi să valorific această apetență pentru retorică la o scară mai mare, dacă asta vă întrebați de fapt, acest lucru ar fi posibil și de dorit în cu totul o altă activitate, cu siguranță însă nu în politică.

În privința optimismului și a atitudinii pozitive, viața mi-a demonstrat că orice experiență, că orice dificultate și chiar impasurile existențiale majore – și nu puține – pot fi transformate în avantaje. Cere timp, desigur! Aceasta ar fi cea mai importantă lecție învățată atât de la viață, cât și din lecturile ulterioare pe această temă. Și-am studiat viețile multor personalități care au făcut istorie.

În cartea „Asistența socială – o chemare, o misiune, un destin” faceți referire la anumite nedreptăți pe care le-ați suferit de-a lungul vremii. Cu toate acestea, Doru Buzducea „are busola la el și atunci când toate drumurile duc spre sud” (sursa: Facebook). Ce vă ajută să țineți direcția dorită, să vă urmați visurile, să vă materializați proiectele, idealurile, indiferent de obstacolele pe care le întâlniți?

Nu m-am dezis niciodată de matricea mea sufletească. Și-am ales să-mi păstrez demnitatea cu orice preț și în orice circumstanță. În plus, păstrez în structura ființei mele acea credință necondiționată într-un sens necondiționat, ca să-l parafrazez pe Viktor Frankl, o opțiune personală care m-a ajutat pe termen lung.

Nedreptățile la care am făcut trimitere în albumul menționat fac parte din viață, iar cu timpul le-am transformat în avantaje. Cu ajutor de Sus, nu altfel! Mai ales acum, la început de an, cred că merită accentuat și acest fapt. Dincolo de talent, de calități, de contexte favorabile, de determinare și de capacitatea de a accelera materializarea dorințelor, avem nevoie și de activarea credinței! Mai ales atunci când dorim să realizăm lucruri trainice, proiecte temeinice care să schimbe din temelii mentalități și care pot să dea un alt curs evenimentelor! Iată secretul busolei care indică mereu nordul atunci când toate direcțiile duc spre sud!

Revenind, știu din povestirile eroice ce mi-au fascinat copilăria, iar apoi viața mi-a confirmat, că realizările nu se obțin ușor, și că cel mai adesea izvorăsc și sunt fundamentate pe asemenea experiențe cu mare încărcătură emoțională. Ca să concluzionez: „măreția” coabitează cu suferința, mai ales cu cea de natură sufletească. Răsfățații sorții duc cu ei deseori și astfel de adevăruri, și astfel de realități. Istoria este generoasă cu exemple în acest sens, pe care și dumneavoastră le cunoașteți. Desigur, în cazul meu e bine să păstrăm proporțiile!

„În viață, țineți drumul drept!” Sunt cuvinte care vă aparțin, publicate pe pagina dvs. de Facebook. Ce sfat aveți pentru cei ce simt că drumul pe care merg este unul anevoios, alunecos și care duce mai curând către o prăpastie decât către culmi? Dar pentru cei care se simt blocați într-o intersecție cu mai multe drumuri și nu știu ce direcție să aleagă?

Să țină drumul drept! Acesta este sfatul. Pare o metaforă, și chiar este, retoric vorbind. Dar a ține drumul drept înseamnă să-ți urmezi inima și intuiția, căci atunci când alegi cu inima alegi și cu mintea, nu există nicio contradicție între cele două. Drumul drept înseamnă să-ți urmezi visurile, țintele, să nu te abați de la obiectivele inimii tale, dar oare acest sfat nu-l întâlnim dintotdeauna și în tâlcul multor povestiri? Metafora drumului drept o regăsim nu doar în mitologie, ci și în multe alte creații, din mai toate domeniile vieții. Drumul drept este mai mereu anevoios, uneori alunecos, alteori traversează o prăpastie înfiorătoare, alteori este presărat cu intersecții complicate, dar dacă ai curaj și ești purtător de busolă, poți vedea direcția, poți vedea culmea la care vrei și poți să ajungi.

Puneți preț pe investiția în educație, în lectură. De multe ori însă, ajungem să apreciem oamenii pentru calități precum bunătate, maturitate, chiar dacă este vorba despre oameni simpli, fără un nivel ridicat de educație. Care sunt învățăturile pe care le-ați preluat de la aceștia?

Drumul cărții conține învățăminte și valori transmise din generație în generație. Pe lângă educația formală, la fel de importantă este și educația informală, ba chiar aceasta poate face diferența în anumite circumstanțe. Știința, cunoașterea, în genere, oferă plus valoare vieții atunci când coboară în mijlocul mulțimilor, atunci când aduc beneficii semenilor, iar asemenea calități ca cele menționate ne determină să conștientizăm supremația legilor nescrise „scrise” în inimile noastre. Apreciez și-mi place modestia oamenilor simpli, demnitatea lor.

În drumul către sine, în exercițiile cotidiene de căutare a propriului sens personal și profesional, care au fost lucrurile pe care le-ați luat mereu cu dvs.?

Concentrarea, determinarea, detașarea și cutezanța „urcatului pe casă”, drumul drept, perseverența, modestia, capacitatea de a face diferența, credința, pe scurt: drumul inimii! Toate acestea conduc la încrederea de sine.

De multe ori în mesajele dvs. faceți referire la credință. Ce sens personal dați acestui concept? Un crez personal, credință în divinitate?

Pentru mine, credința a reprezentat totdeauna modalitatea de a privi spre interiorul ființei mele, capacitatea de a intui și de a materializa visurile, modalitatea de a activa ceea ce este scris în mine însumi. Credința face parte din structura mea sufletească! Îmi place să acționez prin credință! Cred în ceea ce fac! Îmi place ceea ce fac și nu mă pot dezice de mine însumi! Și dacă e să fie, este. Și de ce nu ar fi?

Sunteți preocupat de înălțimi, de culmi, la care faceți adesea referire în scrierile și discursurile dvs. Care este relația dvs. cu abisurile/adâncimile (lumii lăuntrice, cunoașterii umane etc.)?

Am o relație specială cu abisurile, cu adâncimile, cu văile, le port cu mine, fac parte din istoria mea de viață. Cunosc și vârful, și prăpastia, dar îmi plac și ador înălțimile, tocmai de aceea îndrăznesc să vorbesc direct despre scopuri mari în viață. De acolo, de pe înălțimi, de pe stânci, poți obține victoriile. De acolo vin izbânzile! E un act de viziune, de credință, de caracter. În copilărie am urcat deseori, la propriu, drumul la „Culme”, un deal abrupt, lung și anevoios din zona bunicilor mei, iar ca să ajungi în vârf începi, firește, de la firul ierbii, nu există scurtătură și nici altă cale! Odată ajuns pe culme însă, nu-ți mai poți dori iar valea!

Sunteți o persoană extrem de pasionată de ceea ce faceţi, de domeniul pe care îl reprezentaţi, sunteți dedicat multor cauze nobile și implicat în multe proiecte. Când și mai ales la ce spune Doru Buzducea nu? 

Îmi place să intervin atunci când simt că este nevoie de intervenția mea pentru a face diferența. Simt astfel de momente. Apoi, îmi place perfecțiunea! Pot spune și „nu”, mai ales atunci când lucrurile se abat de la perfecțiune. Experiența, cunoașterea și intuiția îmi sunt aliați atunci când este „nu”! Avem voie să spunem și „nu”, avem voie să ne răzgândim, totul e să ținem drumul drept!

Care este prețul succesului? Și cum reușiți să vă mențineți proaspăt și actual într-o avalanșă de activități, presiuni și responsabilități?

Este și un preț, altfel nu se poate, dar să-l lăsăm în sfera sa. „Motorul vieții”, odată descoperit însă, poate fi atât de puternic, încât, accelerând la maximum, poți deschide până și zăgazurile cerurilor! Iar acesta ține de fiecare în parte, de structura sufletească a fiecăruia.

Cei care vă urmăresc pe Facebook pot vedea că multe dintre postările și fotografiile dvs. conțin ori sunt însoțite de mesaje pozitive, menite a motiva, a încuraja. Anul 2016 este privit ca fiind unul cu o încărcătură profund negativă (atacuri teroriste, drame colective, artiști care ne-au părăsit și multe altele). Ieșim, așadar, dintr-un an nu tocmai armonios. Cum ne putem „seta” pe „modul” pozitiv pentru un nou început, 2017?

Gândind maximal! E o chestiune de alegere! Iată că v-am destăinuit și sursa ce-mi dă puterea de a materializa visurile, proiectele, idealurile! Un an bun tuturor, plin de magie, de miracole, de gânduri pozitive și o viață mai bună, pe măsura sufletului dumneavoastră!