Tags

, ,

Cu prof. univ. dr. Jill Bunce, de la Universitatea Derby, UK, ați putut face cunoștință în luna aprilie a acestui an, în cadrul celei de-a VII-a ediții a Conferinței de Psihoterapie Experiențială și Dezvoltare Personală Unificatoare. Participanții la eveniment au putut afla mai multe despre „Relevanța dansului și a mișcării în psihoterapie”, așa cum dr. Bunce și-a intitulat prelegerea, dar au avut ocazia să asiste și la workshopul „Semnificația corpului în terapia prin dans și mișcare”.

Dr. Jill Bunce a utilizat dansul ca o formă de artă în comunitate pentru mulți ani. A urmat cursul de formare ca psihoterapeut prin dans și mișcare la Centrul Laban, între anii 1991 și 1995, inițial fiind cadru didactic. În cartea „Nameless Dread”, în anul 2006, a publicat o parte din cercetarea sa în urma lucrului cu persoane cu boala Parkinson.

Ca dans-terapeut, dr. Bunce are o vastă experiență cu grupurile vulnerabile precum persoane cu autism, cu dificultăți de învățare, demență, adicții, lucrând cu clienți din diverse categorii de vârstă, de la copii  de 3 – 15 ani, până la persoane în vârstă. În anul 2010, dr. Jill Bunce a pus bazele Masterului de Psihoterapie prin Dans și Mișcare la Universitatea din Derby, despre care afirmă că este un curs creativ, dinamic și experiențial.

De-a lungul carierei sale, a susținut ateliere și prelegeri în Finlanda, Rusia, Grecia, Spania, România și Marea Britanie, în cadrul Societății pentru Boala Parkinson, al Școlii pentru Asistente și în alte școli și licee.

În anul 2012 a finalizat un proiect de cercetare comunitară în colaborare cu Staffs University și a organizat un consorțiu intitulat „Dance 123 BID”. Acesta din urmă a presupus investigarea efectelor tulburărilor de alimentație printr-o reprezentație creativă și prin ateliere dedicate adolescenților. Acest proiect a fost publicat și a trezit un larg interes în domeniu și nu numai.

Cu prof. Jill Bunce vă veți putea întâlni din nou în perioada 11-13 noiembrie, la București, unde va susține workshopul „Psihoterapie prin dans și mișcare – pași, proces, experiențe”. Mai multe detalii despre acest workshop găsiți aici: http://sper.ro/anunturi/anunturi-workshopuri/236-psihoterapie-prin-dans-i-micare-pai-proces-experiene-workshop-formativ-experienial-11-13-noiembrie-2016-bucureti

jill_bunce2

În primul rând, vă mulțumim pentru deschiderea cu care ați răspuns invitației noastre de a veni în România și de a participa la cea de-a șapte ediție a Conferinței de Psihoterapie Experiențială și Dezvoltare Personală Unificatoare și pentru disponibilitatea de a răspunde întrebărilor noastre și de a împărtăși cu publicul român din experiență dvs. profesională de peste 30 ani. Lucrați ca dans-terapeut de foarte mulți ani și în prezent coordonați programul masteral „Terapie prin dans și mișcare” la Universitatea din Derby, UK. Cum s-a născut pasiunea dvs. pentru acest domeniu și ce anume v-a determinat să creați acest master?

Întotdeauna am fost pasionată de dans, iar când am devenit profesor, am început să conștientizez potențialul dansului și al mișcării pentru sănătatea emoțională și socială. Am devenit și mai pasionată când mi-am început formarea ca dans-terapeut, observând beneficiile dansului și mișcării în viața adulților, în diferite contexte. Procesul și experiența de mișcare și dans determină terapeutul și clientul să se conecteze în profunzime cu viața, permițând minții și corpului să se unifice pentru a genera schimbări în percepțiile și comportamentele personale.

Terapia prin dans și mișcare este abordată și înțeleasă în mod diferit de specialiști, în funcție de backgroundul lor academic și cultural. Cum definiți dvs. dans-terapia și care credeți că sunt competențele pe care ar trebui să le aibă un dans-terapeut?

Psihoterapia prin dans și mișcare oferă mijloace experiențiale care conectează mintea și corpul, transformând percepția și viziunea despre lume atât ale terapeutului, cât și ale clientului. Totul este experimentat prin dans, mișcare și prin coregrafia expresivității umane și relaționale. Oamenii se conectează unul cu celălalt la un nivel profund prin intermediul dansului și al mișcării.

Este cunoscut faptul că mișcarea și dansul au efecte benefice asupra stării noastre generale. Cu toate acestea, ele sunt prea puțin integrate în procesul terapeutic. Cui se adresează terapia prin dans și mișcare și care sunt principalele beneficii ale acestei modalități de lucru?

Principalul beneficiu este reprezentat de utilizarea mijloacelor nonverbale de comunicare, conținuturile interioare conștiente și inconștiente fiind exprimate prin mișcare – dansul relațiilor interumane. Cât de mult suntem obișnuiți să zâmbim? Cine ne-a învățat să zâmbim? Cine conduce și cine este condus într-o relație? Ca și păsările, ne mișcăm și ne oglindim unul pe celălalt, totodată atacând și apărându-ne prin intermediul corpului nostru. De asemenea, folosim dansul ca mijloc social de relaționare și ca ritual.

jill_bunce1

Una dintre ariile dvs. de interes este lucrul cu persoanele care suferă de boala Parkinson. În ce constă intervenția în lucrul cu acești pacienți și care sunt principalele beneficii pe care aceștia le au?

Până în prezent, efectele dans-terapiei în boala Parkinson au fost conectate cu îmbunătățirea capacității de control motric și a abilității de gestionare a aspectelor psihiatrice ale bolii.

Călătoriți mult și ați ținut workshopuri în diferite țări, interesată fiind să dați mai departe cunoștințele dvs. și totodată să vă conectați la cultura locurilor în care împărtășiți cu atâta entuziasm din experiența dvs. profesională. Cum vi s-a părut contactul cu publicul din România și care au fost provocările pe care le-ați întâmpinat aici?

M-am bucurat foarte mult de experiență, pentru că sunt într-un proces continuu de învățare. Fiecare cultură are multe rădăcini, iar aceste rădăcini au amprente de mișcare. Provocarea a fost să pot fi în concordanță cu nevoile participanților, și nu cu nevoile personale – totodată să inspir, și nu să „predau”.

jill_bunce3

În calitate de specialist și deopotrivă participant la workshopul pe care l-ați susținut în cadrul conferinței SPER de anul acesta, am remarcat un element nou la maniera dvs. de lucru: nu folosiți suport muzical, motivul fiind acela de a nu manipula starea participanților prin intermediul muzicii (cunoscut fiind faptul că muzica poate crea anumite stări sau poate masca dispoziția clientului, influențând demersul de autocunoaștere, așa cum precizează și Flavia Cardaș într-un interviu ce poate fi accesat aici https://editurasper.wordpress.com/2016/08/07/flavia-cardas-este-in-instinctul-nostru-sa-dansam-iar-educatia-ar-trebui-sa-ia-mai-mult-in-considerare-acest-aspect/) și de a-i pune în contact cu muzica lor interioară, pe care sunt încurajați să o exprime prin mișcare. Înțelegând adevărata utilitate a acestei abordări, cu care specialiștii din România nu sunt deloc familiarizați, vă rog să ne spuneți cum răspund clienții dvs. la această manieră de lucru în ședințele individuale și în cele de grup!

Folosesc muzică în procesul terapeutic, însă consider că uneori ne mișcăm sau dansăm pe muzică fără să putem atinge profunzimea a ceea ce mișcarea poate oferi. De exemplu, un bebeluș nu are neapărată nevoie de muzică, dar un adolescent ar putea avea nevoie. Care este motivul? Abordarea mea este fundamentată pe ideea de a fi deschisă la cât mai multe posibilități, și nu de a întrerupe procesul – este vorba, în principal, de relația creată între terapeut și client. Profunzimile inconștientului au logica lor.

Profesia de dans-terapeut nu este recunoscută la noi în țară, iar beneficiile acestei intervenții terapeutice sunt prea puțin cunoscute, iar despre dans-terapia utilizată în ședințele individuale nu se știe mai nimic. Nu avem programe masterale dedicate dans-terapiei (deși se studiază dans-terapia în cadrul Școlii SPER și la masterul de Psihoterapie Experiențială a Unificării – PEU, Universitatea din București, iar până în prezent doar o teză de doctorat a validat dans-terapia în manieră experiențială – lect. univ. dr. Florin Vancea, sub coord. prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan, iar o alta este în curs de validare (psih. drd. Flavia Cardaș, sub aceeași coordonare). Care este statutul profesiei de dans-terapeut în Anglia, în Europa și în lume?

Dans-terapia este o profesie în ascensiune și avem nevoie să dezvoltăm mai ales partea practică pentru a putea deveni un mijloc utilizat la scară largă.

De ce ați recomanda terapia prin dans și mișcare?

Deoarece am participat, la rândul meu, în acest proces și am avut ocazia să văd transformările produse în viețile oamenilor prin intermediul psihoterapiei prin dans și mișcare.  Pot spune că beneficiile se resimt atât la nivel profesional, însemnând acces la un cadru conceptual, dar şi aplicativ, cât şi la nivel personal.

jill_bunce4

Ne bucurăm că ați acceptat din nou invitația noastră de a facilita un workshop formativ pentru specialiștii din România. Ce vă propuneți prin susținerea acestui workshop?

Principalul scop este să împărtășesc experiența și practica mea, să asist la dezvoltarea acestei practici în România, astfel încât să puteți beneficia de această profesie și de avantajele pe care le dezvoltă și le promovează.

Vă mulțumim pentru timpul acordat și așteptăm cu drag să reveniți în România în noiembrie. Până atunci, va rugăm să transmiteți un scurt mesaj pentru cititorii și prietenii noștri de pe Facebook!

Sper să ne întâlnim la workshop și să veniți cu multe întrebări, însoțiți fiind de deschidere.

(Interviu realizat de psih. dr. Sorina Dumitrache, traducere – psih. drd. Flavia Cardaș)

Advertisements