Tags

, , ,

Un subiect către care se îndreaptă atenția multor cercetători este divorțul, respectiv efectele în plan psihic ale acestui proces. Repercusiunile separării unui familii reprezintă una dintre temele abordate de psihoterapeut Elena Otilia Vladislav în cele ce urmează, alături de alte problematici ce țin de hiperactivitatea la copii sau tulburările emoționale pre și post natale. 

Unul dintre domeniile dvs. de expertiză este psihoterapia experienţială a copilului şi adolescentului, o arie extrem de vastă, pe care aţi abordat-o inclusiv în plan editorial. În ce moment ar trebui să se îngrijoreze un părinte în legătură cu devianţele comportamentale ale copilului său? 

Motivele de îngrijorare ar trebui să apară atunci când copilul are accese de furie, când nu respectă regulile şi autoritatea părinţilor şi a profesorilor, când începe să mintă, să fure şi să chiulească de la şcoală. Adesea, aceste comportamente ascund dificultăţi emoţionale pe care copilul nu ştie să le gestioneze. În practica mea clinică, am văzut deseori cum copiii se folosesc de aceste comportamente pentru a atrage atenţia părinţilor asupra lor şi pentru a le transmite că nu se simt înţeleşi şi iubiţi. 

O problemă identificată în rândul multor copii şi adolescenţi este deficitul de atenţie, ADHD. În ce mod poate fi ea depăşită şi cum ar trebui să se manifeste implicarea părinţilor în acest proces?

Tratamentul tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenţie este unul complex, atât medicamentos, cât şi psihoterapeutic. În psihoterapie se utilizează cu succes programele cognitiv-comportamentale însoţite de metode de tip experienţial. În terapia cognitiv-comportamentală, părinţii sunt învăţaţi să fie fermi şi asertivi în a-i ajuta pe copii să-şi însuşească respectarea regulilor.

În psihoterapia experienţială îi ajutăm pe copii să capete un mai bun autocontrol interior. Cu ajutorul tehnicilor expresiv creative, cum sunt lucrul cu lutul, pictura, jocul cu marionete şi tehnicilor corporale, copiii învaţă să devină mai conştienţi de ei înşişi pe mai multe planuri: senzorial, kinestezic, emoţional, cognitiv. Vor putea astfel să aibă un mai bun autocontrol al impulsurilor, vor învăţa să facă alegeri mai bune pentru ei şi le va creşte stima de sine.

Conform unei statistici de la începutul acestui an, în Romania, aproape 25% dintre familii sunt monoparentale, în timp ce în Statele Unite, una din două căsnicii se termină cu un divorţ. Care sunt provocările pe care le aduce această situație, din punct de vedere psihologic, ambelor părţi, copil şi părinte?

Divorţul este o sursă de stres atât pentru părinţi cât şi pentru copii. Consider că, pentru părinţi,  provocarea majoră este aceea de a învăţa să colaboreze ca un cuplu de părinţi pentru copiii lor, deşi relaţia lor de cuplu marital a eşuat. Copiii au nevoie să fie asistaţi să facă faţă instabilităţii şi insecurităţii pe care le resimt după divorţul părinţilor lor. 

Cât de populară este consilierea pre şi post-natală în România? 

Consilierea psihologică pre şi post natală nu consider că are nivelul de popularitate pe care l-ar merita. Deoarece nu se promovează suficient aceste servicii, puţine cupluri ce aşteaptă un copil sunt conştiente de sprijinul pe care l-ar putea primi prin consilierea psihologică în această perioadă nouă din viaţa lor, când apar atâtea necunoscute şi temeri.

Care sunt stările emoţionale cele mai frecvente ale viitoarelor şi proaspetelor mame şi când devin acestea alarmante? 

Femeia însărcinată traversează adesea momente de dezechilibru emoţional despre care nu vorbeşte cu nimeni, dar care afectează şi viitorul copil. Deoarece se ştie deja că ataşamentul dintre mamă şi făt este temelia viitoarei relaţii de ataşament dintre mamă şi copilul ei, consilierea prenatală poate juca un rol preventiv. După naştere, unele femei au stări de depresie, anxietate, se simt neputincioase în asumarea noului rol şi aceasta le va afecta relaţia cu copilul şi chiar şi relaţia de cuplu. Este un moment în care pot beneficia de serviciile consilierii psihologice. 

Ce se întâmplă cu bărbaţii care devin taţi, din punct de vedere emoţional?

Proaspeţii taţi au nevoie de o perioadă de acomodare atât în relaţia cu copilul lor, cât şi în relaţia cu soţia lor, care este acum mai mult mamă, şi apoi parteneră. Unii bărbaţii se pot simt anxioşi, nu ştiu cum să se poarte cu copilul, alţii se simt daţi la o parte, în rivalitate cu copilul pentru atenţia partenerei. Chiar se vorbeşte în literatura de specialitate şi de depresia postnatală la bărbaţi. Şi bărbaţii ar putea beneficia de consiliere psihologică pentru a fi ajutaţi să se adapteze mai bine la schimbările din cuplul lor şi să îşi asume rolul de tată. 

Care sunt punctele principale ale cursurilor dvs. din cadrul Școlii Formative  SPER?

Cursul principal pe care îl susţin în cadrul Şcolii formative SPER este „Psihoterapia experienţială a copilului şi adolescentului”. De asemenea, mai susţin şi cursurile „Evaluarea psihologică a copiilor şi adolescenţilor cu ajutorul tehnicilor proiective” şi „Consilierea pre şi postnatală”. 

BeFunky_foto Elena Vladislav.jpg

Elena Otilia Vladislav este Doctor în Psihologie, MD, psihoterapeut formator supervizor P.E.U, consilierea şi terapia copilului şi a familiei, dezvoltare personală în grup, psihodiagnoză proiectivă, stagii de documentare în Belgia, Franţa, competenţă asociată în psihodramă moreniană şi analiză reichiană, psiholog clinician principal, lector universitar – Universitatea Bucureşti, membru fondator SPER.