Dragă cititorule,

Îți propun un exercițiu de zbor.

Te invit să te așezi confortabil în fotoliu, să-ti cuplezi centura de siguranță și să te pregătești de decolare. Am să te rog ca preț de câteva secunde… minute… să întrerupi funcționarea telefonului mobil și a altor căi de comunicare cu exteriorului…

Acum închide ușor ochii… trage adânc aer în piept și, în timp ce auzi zgomotul lacom al motorului și roțile grele traversând cu putere pista, decolăm. Ai deja senzația de gol în stomac când nava părăsește solul… Păstrează centura de siguranță cuplată și savurează încă un moment senzația de gol interior, starea de plutire, de ușoară nesiguranță, aproape hedonică.

Pe măsură ce urechile încep să ți se înfunde, realizezi că lași în urma ta aeroportul, pasagerii grăbiți, mirosul de croissante proaspete, zone intravilane cu case luxoase și curți impresionante, propriul imobil sau căminul studențesc, mai lași în urmă oameni, mii, milioane, unii dintre ei foarte importanți pentru tine, alții de la care te bucuri să iei o pauză, prieteni dragi, familia, copilul, iubitul, o colegă de apartament acră sau un unchi iubitor, o vânzătoare gentilă sau un casier arțăgos, un librar plin de șarm sau o prietenie care stă să apună, mai lași în urmă biroul sau locul de studiu, colegii, un flirt în rod, deșeuri necolectate, și, asa cum ai intuit deja, lași în urmă chiar aspecte ale vieții tale de care pesemne vrei să te debarasezi… lucruri de care dorești să te eliberezi și peste care se aștern confuzia, agitația, obsesia, nehotărârea, amânarea, apatia… lași în urma ta chiar teama de zbor, de propriul zbor, de zborul interior…

Mai avem destul pâna la destinație și, în timp ce îți lași corpul să valseze în sensul de unduire a aripilor navei tale, te invit să realizezi ce ai luat cu tine la bord…

Știu că abia te abții să nu spui  „geanta de voiaj”, însă eu te poftesc să cauți în valiza asta a ta proprille calități, atribute, nevoi, dorințe, ale tale vise și mai ales trebuința de a te ocupa de tine cu sens, cu rezultate vizibile în starea ta de spririt, în ceea ce se petrece înăuntrul tău, dincolo de contactul cu ceilalti, dorința de a te regenera poate, te a te re-inventa. Te gândesti pasămite să renunți la regimul de viață nociv, să incepi o nouă cură de slăbire sau una detoxifiantă, pentru corp sau poate pentru minte, suflet, eventual o cură de lectură sau una de dragoste, te gândesti să-ți schimbi job-ul bine plătit cu unul de mamă sau de soție full-time sau poate să încerci să împaci cariera de top cu viața de cuplu, familie, ori să începi lecțiile de șofat sau chiar să îndrăznesti să aplici pentru o bursă la o universitate respectabilă ori pur și simplu să-ți dai timp pentru a te relaxa sănătos, pentru a te bucura de ceea ce ești în prezent, pentru a te bucura de tine…

Visul asta al tău e încuiat în valiza ta împreuă cu alte lucruri, cu alte bagaje, iar eu te chem să  facem o scurtă escală, într-un loc numit atât de simplu vama sorții, loc în care vei putea afla cum poți avea mai bine grijă de tine, astfel încât contactul cu solul să fie un perpetuu și profilic zbor.

Îți  propun să facem mai intâi un inventar al bagajelor tale, fie ele de mână ori de cală, și mai ales un stoc al articolelor inutile sau chiar toxice.

Și nu pot continua fără să te intreb dacă „Nu cumva cari mai mult decat îți permite propria greutate?” și te provoc la un troc…  un troc în care e nevoie să te desprinzi, să renunti la ceva din valiza ta… Te rog, astfel, să alegi un lucru care atârnă greu… greu ca un refuz rece ca înghețul, greu ca o amintire dureroasă, masiv ca un sac de apăsări, împovărător ca o desagă de experiențe neplăcute, un lucru a cărui greutate e copleșitoare pentru tine…

Încep să-ti aud bătăile inimii… și, cu atingerea fină a unui gând bun, îți șoptesc „ignoră turbulențele…”. Rămâi relaxat și concentrat doar cu ochii minții cu care am să te rog să privești în jurul tău, în acest aeroport cu un nume atât de simplu.. .vama sorții... Și de îndată ce ai hotărât care va fi obiectul renunțării, alege-ți în schimb un suvenir de aici… poate fi orice… speranța că poți face mai mult sau că există oameni de la care poți cere sprijin, dorința de a te ocupa de ceilalți, sau curajul de a te prețui cum ți se cuvine… nevoia de cultură ori de exprimare a emoțiilor și, mai ales, alege-ți un medalion, o imagine mentală care să-ti amintească de frumusețea călătoriilor interioare…

Această bijuterie lăuntrică, șlefuită în intimitatea pântecului minții tale, a sufletului tău, de către designerul ce ești chiar tu, am să te invit să o porți cu tine în fiecare zi ce va urma…

Și, dincolo de conștientizare, să nu uiți niciodată că cea mai fructuoasă e punerea în act. Ca în teatru.. ce-ar fi un scenariu fără regie…. fără jocul suprem al actorilor, fără frumusețea decorului… fără dulcea scenografie…

Și acum, că porti în minte medalionul, îți  poti trece ușor gândul peste el… ca o rememorare a ceea ce ai de făcut pentru tine…

În clipa asta, îți murmur la ureche că e momentul să te pregătești de aterizare…. și încă o dată: „E momentul să te pregătești de aterizare”, iar tu începi ușor să vezi luminile orașului și să auzi mai întâi în depărtare și apoi din ce în ce mai aproape zgomotul citadin…  Pământul e iarăși atins de roțile navei, care par mai ușoare, mai relaxate, mai vivace. Trage adânc aer în piept.. acum poți deschide ochii, îți poti privi propriul corp.. și ești liber să-ti decuplezi centura de siguranță, dar rămâi în continuare conectat la tine… Rămâi conectat la tine.

Ai ințeles deja că punctul revenirii este un altul, întotdeauna altul, și că te afli în continuare pe un aeroport imens, cu milioane și milioane de oameni, și am încredere că ai deprins la bord că oferta de zbor e întotdeauna hotărâtă de tine și că aici, cel mai mult merită să-ti pierzi timpul ocupându-te de adevăratele lucruri, de tine.

Așa că îți fac cu mâna din depărtare și îți strig „Zbor liber și sănătos”!

© Sorina Daniela Dumitrache

Sorina Daniela Dumitrache este psihoterapeut şi Asistent Formator în Consiliere şi Psihoterapie în cadrul SPER

 

Advertisements